Amintiri din armata

Traiesc in Romania

2011-05-10T10:36:00.000-07:00

Incredibile intamplari din prezent (2009 , n.r.) intrerup sirul povestirii ...

Inca nu aveam 19 ani si faceam serviciu de garda . Pazeam depozite , bazine de apa , Drapelul de Lupta ... Desi armata a fost cel mai sinistru episod din viata mea , serveam PATRIA si eram in sinea mea mandru de asta . Jurasem cu mana pe Drapel . Era prima mare indatorire din viata mea . In chinul nostru zilnic eram totusi uniti . Comandantii si camarazii aveau incredere in mine . Nu puteam sa-i dezamagesc .
Serviciul de garda are niste reguli stricte . Fiecare post de paza un consemn , adica o alta serie de reguli specifice locului respectiv . Toate acestea se invata pentru a sti ce trebuie sa faci , cum sa reactionezi in diverse situatii . La intrarea in post (adica la fiecare 3 ore) , INTOTDEAUNA se verificau incuietorile si sigiliile . Cat de neajutorat mintal trebuie sa fie cineva incat sa nu sesizeze ca sigiliul a fost violat ?
Si mai este un mic amanunt ... intotdeauna in unitatile militare au fost caini . Toti cei ce au facut armata isi amintesc , desigur , ca aceste patrupede foarte simtitoare si inteligente erau prietenoase fata de orice haina militara si ostile civililor . Putin probabil sa se apropie cineva de un post de santinela fara ca un caine sa dea "alarma" . Cum sa dispara dintr-un depozit arme ? In conditii normale asa ceva nu-i posibil ! Dar ce mai este normal in tara asta ? Ce fel de militari pe baza de contract platim din impozitele noastre ?
Parerea mea , armele au plecat "cu acte in regula" , fara gauri in gard sau santuri pe sub el . Au fost "teleportate" ... mecanizat . Doar munca-i pentru tractoare , nu pentru boieri . Poate ca intr-o zi cineva , plin de remuscari , va povesti cum s-a intamplat . Visez , nu ?
Din cate spunea un fost Ministru al Apararii , pe un pistol mitraliera s-ar fi obtinut oficial doar 200 E .
Ce inseamna asta ? Cei care le-au facut sa dispara nu doreau neaparat sa se imbogateasca peste noapte .
Atunci pentru ce au "disparut" ? Sa ajunga in Muzeul Pacii ? Cu siguranta ca ratiuni de siguranta nationala ne impiedica sa stim multe din necunoscutele prezentului . Pe mine , ca muritor de rand , ma intereseaza un singur lucru : cand voi fi eu , cetateanul , respectat de statul roman ?

Traiesc in Romania si nu vreau ca asta sa-mi ocupe tot timpul !

Republicare articol din 03 Feb 2009 - 01:54:15 , preluat de pe http://amintiri.blogz.ro .

Eram tineri

2011-05-08T16:59:00.000-07:00

Abia implinisem 18 ani .
Nu prea stiam ce inseamna viata . Eram plecat de la tara sa invat tainele electronicii in capitala Moldovei .
La sfarsit de liceu ne fauream vise despre viata noastra viitoare , despre anul 2000 .

Nenumarate oferte de a ne continua scoala !
Printre ele , un subofiter de la Centrul Militar ne incanta cu povestiri despre armata . Cand afla tata de "aspiratiile" mele in uniforma , imi povesteste de constructia socialismului la "Canal" sau in agricultura si-mi taie elanul . Desi aveam numeroase legaturi cu radiocomunicatiile (devin mai tarziu radioamator autorizat) , concluzionam impreuna ca Politehnica ofera mult mai multe perspective si-i urmam sfatul .
In ultimele ore de curs , unul dintre profesori ne-a sfatuit sa ne ferim de armata ca de "dracu`" .
Avea multe experiente nefericite legate de viata de TR-ist .
O doamna profesoara s-a oferit sa ma scape de armata cu ajutorul unui cardiolog .
Da` cine sa priceapa aceste sfaturi ? La 18 ani trebuie sa incerci cu degetul , sa simti !

Imi amintesc ca intr-o zi primesc Ordinul de Recutare . Nu prea stiam ce este asta dar am inteles ca trebuia sa ma prezint pentru o verificare in vederea incorporarii . Asa cum scria in hartie , ma prezint la ora opt la Centrul Militar al unui oras de pe Dunare . Aici , o serie de cladiri mici imprejmuite si pazite cu pusca de soldati . O curte traversate de multi militari si noi , 50-70 de tineri .
Suntem tinuti in picioare ca animalele o zi intreaga . Fara sa putem iesi pentru o gura de apa sau ceva de mancare . Undeva pe dupa-amiaza , cand toate proviziile (apa , mancare , tigari) erau terminate , suntem introdusi in costumul lui Adam , grupuri de cate cinci , in cabinetul medicului - un tip bine "uns" , in varsta , ajutat de doua asistente tinere . Suntem masurati , cantariti . Tinuti in anumite pozitii , suntem pipaiti si analizati ochiometric . Transpir de curg apele de pe mine si ma simt ingrozitor , umilit . Asistentele isi dau coate si sosotesc vesele . Cu ajutorul unei rigle , o asistenta ii arata doctorului o alunita in zona intima a unui camarad . Omul se inroseste , mai sa-i plezneasca obrajul si are o erectie de zile mari . Zambetele se transforma in hohote , doctorul le incurajeaza si noi facem haz de necaz . In acel moment testele , verificarile au luat sfarsit . Ce testare psihologica ? Tara avea nevoie de ostasi ! Aveam sa aflu mai tarziu ca erau printre noi si "saraci cu duhul" , oameni care n-aveau ce cauta in armata cu pusca in mana , dar asta-i alta poveste .
Dupa o zi de umilinta suntem trimisi acasa cu indemnul sa ne prezentem de urgenta cand tara ne va cere .
Stiu ca am ajuns tarziu acasa . Familia s-a amuzat de patania mea . Eu am ramas cu un gust amar .

Asta a fost RECUTAREA .

Articol din 20 Ian 2009 - 03:10:29 , preluat de pe http://amintiri.blogz.ro

La inceput de drum

2011-05-08T16:52:00.000-07:00

Bine ati venit pe blogul Amintiri din armata!

N-am o varsta prea inaintata.
Sunt "putin" trecut prin viata si-mi place sa cred ca sunt mai intelept decat acum multi ani.
Imi face placere sa-mi reamintesc acele vremuri, poate si pentru faptul ca atunci aveam doar 18 ani.

Ca la orice inceput de drum, este bine de precizat ca:
Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. Cenzura de orice fel este interzisă.
Constituţia României, Art. 30 "Libertatea de exprimare"

Cenzura bunului simt este, totusi, recomandata .
Pentru orice articol, comentariu, intreaga responsabilitate apartine autorului.

Articol din 20 Ian 2009 - 02:15:26 preluat de pe http://amintiri.blogz.ro