Nenumarate oferte de a ne continua scoala! Printre ele, un subofiter de la Centrul Militar ne incanta cu povestiri despre armata. Cand afla tata de "aspiratiile" mele in uniforma, imi povesteste de constructia socialismului la "Canal" sau in agricultura si-mi taie elanul. Desi aveam numeroase legaturi cu radiocomunicatiile (devin mai tarziu radioamator autorizat), concluzionam impreuna ca Politehnica ofera mult mai multe perspective si-i urmam sfatul.
In ultimele ore de curs, unul dintre profesori ne-a sfatuit sa ne ferim de armata ca de "dracu". Avea multe experiente nefericite legate de viata de TR-ist. O doamna profesoara s-a oferit sa ma scape de armata cu ajutorul unui cardiolog. Da` cine sa priceapa aceste sfaturi? La 18 ani trebuie sa incerci cu degetul, sa simti!
Imi amintesc ca intr-o zi primesc Ordinul de Recrutare. Nu prea stiam ce este asta dar am inteles ca trebuia sa ma prezint pentru o verificare in vederea incorporarii. Asa cum scria in hartie, ma prezint la ora opt la Centrul Militar al unui oras de pe Dunare. Aici, o serie de cladiri mici imprejmuite si pazite cu pusca de soldati. O curte traversate de multi militari si noi, 50-70 de tineri.
Suntem tinuti in picioare ca animalele o zi intreaga. Fara sa putem iesi pentru o gura de apa sau ceva de mancare. Undeva pe dupa-amiaza, cand toate proviziile (apa, mancare, tigari) erau terminate, suntem introdusi in costumul lui Adam, grupuri de cate cinci, in cabinetul medicului - un tip bine "uns", in varsta, ajutat de doua asistente tinere. Suntem masurati, cantariti. Tinuti in anumite pozitii, suntem pipaiti si analizati ochiometric. Transpir de curg apele de pe mine si ma simt ingrozitor, umilit. Asistentele isi dau coate si sosotesc vesele. Cu ajutorul unei rigle, o asistenta ii arata doctorului o alunita in zona intima a unui camarad. Omul se inroseste, mai sa-i plezneasca obrajul si are o erectie de zile mari. Zambetele se transforma in hohote, doctorul le incurajeaza si noi facem haz de necaz. In acel moment testele, verificarile au luat sfarsit. Ce testare psihologica? Tara avea nevoie de ostasi! Aveam sa aflu mai tarziu ca erau printre noi si "saraci cu duhul", oameni care n-aveau ce cauta in armata cu pusca in mana, dar asta-i alta poveste.
Dupa o zi de umilinta suntem trimisi acasa cu indemnul sa ne prezentem de urgenta cand tara ne va cere.
Stiu ca am ajuns tarziu acasa. Familia s-a amuzat de patania mea. Eu am ramas cu un gust amar.
Asta a fost RECRUTAREA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu