Abia implinisem 18 ani. Nu prea stiam ce inseamna viata. Eram plecat de la tara sa invat tainele electronicii in capitala Moldovei. La sfarsit de liceu ne fauream vise despre viata noastra viitoare, despre anul 2000.
Nenumarate oferte de a ne continua scoala! Printre ele, un subofiter de la Centrul Militar ne incanta cu povestiri despre armata. Cand afla tata de "aspiratiile" mele in uniforma, imi povesteste de constructia socialismului la "Canal" sau in agricultura si-mi taie elanul. Desi aveam numeroase legaturi cu radiocomunicatiile (devin mai tarziu radioamator autorizat), concluzionam impreuna ca Politehnica ofera mult mai multe perspective si-i urmam sfatul.
